CDPL FEST 75 – 7 titluri AFCN în Club A

Marți, 15 noiembrie, de la ora 19.00, în Club A, vor fi prezentate cele șapte titluri CDPL care au obținut finanțare la sesiunea de proiecte editoriale ale Asociației Fondului Cultural Național (AFCN).

Construit pe baza unei serii de schițe și pasaje de proză scurtă creionate de-a lungul a cinci ani pe un blog cu titlul omonim, Deviații de Stereo este o analiză colorată și pe alocuri ironică a generației Facebook și a felului în care viața acesteia, trăită pe jumătate în concret și pe cealaltă jumătate online, se transformă dramatic. Iubirile, prieteniile, bețiile la spartul târgului în club, întâlnirile la cafea și despărțirile făcute cu block și spam, toate se schimbă la față și capătă această nouă dimensiune, în care odată intrat, percepi și trăiești viața cu un atu sau un deficit în plus: butonul de Like. (Ioana-Cristina Casapu)

„Volumul Picaj al Ioanei Miron e de fapt un poem amplu scris parcă sub imperiul aceleiași stări, una a dezordinii interioare, a hausului existențial. Poezia încearcă să pună ordine într-o lume dezmembrată și schizoidă. Spațiile psihice sunt în acord cu toate acele lucruri dezlocuite de sens.” (Răzvan Țupa)

„Ideea acestei cărți mi-a venit într-o dimineață friguroasă, zărind homlesul cu care mă întâlneam aproape zilnic. Era însoțit de un câine. Pentru o clipă, ceva i-a șoptit minții mele că singurul lui prieten i-ar putea deveni cândva hrană. N-am avut nevoie și de povestea reală a amărâtului, deși îl îndemnasem cândva să mi-o spună, făcându-l să mă bată la cap de fiecare dată când mă vedea prin cartier: Când o să scrieți despre mine? Ați spus că o să scrieți o carte despre mine! Am condimentat romanul cu o călătorie în Turcia, fascinat de două excursii foarte scurte făcute la Istanbul. Am brăzdat-o cu muzică, pentru că sunt suflător. Și încă mai sper să-i realizez coloana sonoră, așa cum am gândit-o atunci când am cuibărit sunetele în litere. În rest, de-a lungul paginilor mele, se mănâncă destul de bine. Faptul că volumul atinge de multe ori problema corupției din România, n-ar mai trebui să mire pe nimeni. Așa ne-am vedea și în oglindă. Până la urmă viața presupune vânat și vânători, aceasta fiind ideea principală a Ospățului meu.” (Călin Torsan)

„Cartea cuprinde 30 de reportaje publicate în revista Dilema veche, dar și adaptări după reportaje sau documentare radio difuzate la Europa FM și Radio România Actualități.
Reportajul e un gen mai rar întâlnit astăzi în presa din România. Dar asta nu se întâmplă din cauza lipsei de interes a publicului, ci din pricina lipsei de bani şi de investiţii într-o presă de calitate. De fiecare dată când totuşi apar reportaje bine făcute, se constată că publicul le urmăreşte cu interes, tot aşa cum urmăreşte reportajele şi documentarele oferite de televiziunile străine. Asta fiindcă oamenii au nevoie de poveşti. Un reportaj bine făcut este de fapt o poveste adevărată. Până la urmă, și această carte este o carte cu povești adevărate.”
(Liliana Nicolae)

„I. este un copil căruia îi place să citească și să înregistreze poveștile de pe uliță și din satul lui, un premiant cu o mamă care „râcâie pământul” și un tată invalid de război, amândoi semianalfabeți. Într-o zi, un „tovarăș” vine la școală să-i întrebe pe elevi dacă au părinți care au luptat în război și până unde au ajuns. I. îi spune adevărul, doar tovarășul îi rugase să răspundă sincer. Mai târziu, în liceu, în timpul orelor de atelier, se strică menghina la care lucrase I. Nu avea importanță că la ea mai lucrase încă un coleg, I. este cel care va suporta consecințele și o va face fără să crâcnească pentru că a învățat că, odată ce ești considerat vinovat, vinovat rămâi. Se pregătește apoi să dea examenul de admitere la Facultatea de Litere din București, unde va avea un șoc: profesorii îi cer să-și spună părerea personală despre opera literară care îi picase pe biletul de la examenul oral, el știe doar comentariile care îi fuseseră predate la școală, în spiritul comunist. Este înrolat în armată, va avea un conflict cu un colonel, apoi, după terminarea stagiului, se angajează la o fabrică de frigidere ca să strângă bani pentru că își dorește să dea iar admiterea la facultate. Scrie poezii, frecventează un cenaclu literar și ajunge să fie anchetat de securitate. Sunt evenimente cheie în facerea acestui personaj aparte, opusul lui Holden Caulfield, pentru că, inadaptat fiind, nu simte niciun strop de revoltă, nu urmărește să repare nedreptatea, doar înaintează în viață, trăind în minte, în imaginație, așa cum a făcut-o încă din copilărie, când a învățat că lucrurile nu sunt așa cum par și că nu trebuie să ai încredere în nimeni.” (Diana Geacăr despre acumva)

La mai bine de 20 de ani de la debut, autorul poate spune liniștit și senin că a pus pe roate un
Institut de poezie legală:
„Ca printr-un ochean, prin fundul paharului
lumea-mi apare mai aproape, mai mare.
Îmi port nemurirea la cingătoare.
În raniță – bastonul de mareșal.

Sunt cel mai bun poet din acest spital.”

Vom descoperi împreună, deopotrivă de fascinați, fără îndoială, că avem în față nu doar un poet, dar şi un povestitor, nu doar un profesionist al scrisului, dar şi un amator al micilor bucurii ale vieții. Poetul fără majuscule, adică acel rob al poeziei din tot şi din toate. Un supraviețuitor al scrisului din spitalul național fără pereche numit România. (un cristian)

„Proiectul Etalonul Mizil (ficțiunea măsurătorilor) este o carte aluvionară, mozaicată, experimental. Pe întinderea teritoriului unei țări suprapunem teritoriul locului minuscul, rătăcit și hulit, pentru a developa obsesii mari, tare, ficțiuni istorice, politice, literare. Deriziunea repartizată din oficiu unui loc anume – Mizilul, în cazul nostru – este documentată printr-o succesiune de texte indiferente la categorii sau specii, rezultînd un montaj, o rețetă de aplicat oricărui alt loc. Am convocat în această călătorie prin literatură, istorie, presă și scriituri mai mult sau mai puțin domestice o serie autori care ne ritmează înaintarea: Cilibi Moise, IL Caragiale, George Ranetti, Hortensia Papadat-Bengescu, Simion Săveanu, I. A. Bassarabescu, Ionel Fernic, Ioachim Botez, Filip Brunea-Fox, Geo Bogza, George Călinescu, Ștefan Bănulescu, Agatha Grigores cu-Bacovia, Petre Strihan.” (Cosmin Manolache)

CDPL FEST 75 va fi un preambul pentru Gaudeamus 23 (16-20 noiembrie).

CDPL FEST 74 – Mihaela Stanciu / Florin Hălălău

Luni, 14 noiembrie, de la ora 19.00, în Club A, se vor lansa două volume de versuri semnate de Mihaela Stanciu și Florin Hălălău. Invitați speciali: Nora Iuga și pianistul Iulian Neculache.

CDPL FEST 73 – un OSPĂȚ cu Călin Torsan și MULTUMULT

Joi, 13 octombrie, de la ora 19.00, în Club A, va avea loc o lectură din cel mai recent roman al lui Călin Torsan, Ospățul (volum apărut cu sprijinul Administrcdpl-fest-73ației Fondului Cultural Național, AFCN).

un Ospăț Oriental cu mult tumult/ salată muzical-literară la CDPL FEST 73
lansarea romanului Ospățul (Călin Torsan) și concert (multumult)

Club A se va transforma, pentru o singură seară (Perșembe, 13 Ekim), în Çlüb A. De la ora 19. Lectură estem, müzik estem. Așadar, vă poftim pe la noi! Cum am mai spus: joi, pe 13 octombrie.

multumult: Călin Torsan – instrumente de suflat, lectură în loop și tandem
Victor Podeanu – bendir, zdrăngănele, chitară, citit simultan
Vasile Gherghel – gherghef electro-acustic

Am pornit acest proiect muzical cu mai bine de un an în urmă. multumult își propunea încă de atunci ceea ce încearcă și acum: practicarea exclusivă a muzicii libere, dar și crearea unui grup unde să se poată manifesta și întâlni diverși artiști improvizatori. Asta explică desele noastre avataruri, când acustice, când electrice, luând forma mereu schimbătoare a duetelor, a triourilor sau a formulelor de cvartet. Nucleul în jurul căruia se învârt toate aceste povești este format din: Călin Torsan (suflător), Victor Podeanu (chitarist), Marius Achim (percuție) și Vasile Gherghel (scenografie acustică). În decembrie 2015, la casa Thirsty Leaves Music din Salonic, am lansat albumul nostru de debut – ZIGZAG. Conține 3 piese și a fost înregistrat împreună cu Andrei Kivu (violoncel electric) și Juan Carlos Negretti (baterie). Ilustrarea live a filmului mut Din groazele lumei, lansarea discului (ambele desfășurate în 2015), apariția recentă din UNAgaleria și spectacolul FUNEBRU sunt concertele noastre emblematice. Un show special a fost acela dat de Noaptea Muzeelor, la Palatul Mogoșoaia, având-o ca invitată pe Irinel Anghel, un nume important al scenei improvizatorice din România. Următorul material pe care-l pregătim (FUNEBRU) sondează spațiul sonor al muzicilor funerare. Este dezvoltat într-un spectacol mai amplu, cu proiecție video (Nicu Ilfoveanu), voce și dans (Cristina Pleșa). Un tip aparte de spectacol, complet acustic, îl reprezintă Oglinzi din Orient, unde sursa de inspirație o constituie muzicile vechiului Imperiu Otoman. Exoticul pânzei sonore este completat prin didgeridoo, boluri tibetane și un instrumentar format din percuții neconvenționale.

OSPĂȚUL – CĂLIN TORSAN, CDPL, 2016

Prezentare comercială pentru romanul Ospățul
Ideea acestei cărți mi-a venit într-o dimineață friguroasă, zărind homlesul cu care mă întâlneam aproape zilnic. Era însoțit de un câine. Pentru o clipă, ceva i-a șoptit minții mele că singurul lui prieten i-ar putea deveni cândva hrană. N-am avut nevoie și de povestea reală a amărâtului, deși îl îndemnasem cândva să mi-o spună, făcându-l să mă bată la cap de fiecare dată când mă vedea prin cartier: Când o să scrieți despre mine? Ați spus că o să scrieți o carte despre mine! Am condimentat romanul cu o călătorie în Turcia, fascinat de două excursii foarte scurte făcute la Istanbul. Am brăzdat-o cu muzică, pentru că sunt suflător. Și încă mai sper să-i realizez coloana sonoră, așa cum am gândit-o atunci când am cuibărit sunetele în litere. În rest, de-a lungul paginilor mele, se mănâncă destul de bine. Faptul că volumul atinge de multe ori problema corupției din România, n-ar mai trebui să mire pe nimeni. Așa ne-am vedea și în oglindă. Până la urmă viața presupune vânat și vânători, aceasta fiind ideea principală a Ospățului meu.

Călin Torsan
– născut în 1970, la București
– 2016: anotologat cu un text în volumul Einladung nach Rumänien (Klassische und moderne Erzählungen), coordonat de Elsa Lüder
– 2016: premiul pentru categoria gimnaziu a concursului Trofeul Arthur, oferit de editura omonimă romanului Totul numai pentru tata
– 2015: coautor al volumului Case-n casă, apărut la editura Martor
– 2015: volumul de proză scurtă Ulcele pe uluci (miniaturi cu smalțul la vedere) – editura Casa de pariuri literare
– 2015: traducerea în franceză a volumului Ulcele pe uluci – miniaturi cu smalțul la vedere, realizată de Gabrielle Danoux
– 2013: antologat în volumul Best of. Proza scurtă a anilor 2000, coordonat de Marius Chivu
– 2013: romanul Plasterca (editura Casa de pariuri literare)
– 2011: antologat în volumul New Europe Writers: Bucharest Tales
– 2011: scurt-metrajul Saga, realizat de regizorul Gabriel Achim după textul omonim (https://www.youtube.com/watch?v=ASgvH1SIZ24)
– 2011: romanul O zi. Ultima (editura Casa de pariuri literare)
– 2009: scurt-metrajul How do you do?, realizat de regizorul Gabriel Achim după textul Ce mai faci? (https://www.youtube.com/watch?v=uEphh2g6qwk)
– 2007: coautorul volumului Povestiri mici și mijlocii, publicat în două ediții la editura Curtea Veche
(http://www.curteaveche.ro/catalogsearch/result/?q=torsan&order=relevance&dir=asc)
– 2007: romanul Recycle bun (editura Humanitas)
– 2005: volumul de proză scurtă Școala de mucenici (editura Curtea Veche)
(http://www.curteaveche.ro/scoala-de-mucenici.html)
– 2001: Marele premiu Marin Preda și Premiul revistei Luceafărul pentru proză scurtă
– coautor al volumelor Primii mei blugi, Care-i faza cu cititul? și Primul meu porno, toate făcând parte din seria Prima dată, publicată la editura Art
– texte în mai multe reviste de cultură:
(Dilema Veche – vezi aici: http://dilemaveche.ro/autor/calin-torsan#; Observator Cultural, Noua Literatură, Gazeta Cărților)
– texte frecvente pentru două dintre rubricile site-ului Graphicfront: Și muzică/ ÎN JUR (www.graphicfront.ro)