Cum să îţi explic, Claudiu Komartin?
Dragă Claudiu, domnia ta păstoreşte o antologie: „Cele mai frumoase poeme ale anului“ – ajunsă acum la al doilea număr…
Domnia ta „are“ o editură intitulată „Casa de editură Max Blecher“, iţită la puţin timp după CDPL (cu un program editorial oarecum asemănător) şi coordonezi antologii la o altă casă editorială pe numele ei: „Tracus Arte“.
Suntem cu toţii aşadar „edituri de apartament“ şi dansăm cam prin aceeaşi mocirlă literară.
Pentru al doilea an aflu de la terţi, iar nu de la tine, cum ar fi fost firesc, că ai început deja demersuri pentru selecţia unor texte din titluri apărute la CDPL pentru respectiva antologie.
Antologia de anul trecut a apărut în condiţii de porc; este cam jerpelită. Înţeleg că nu este vina ta. Aşa arată de obicei cărţile de la „Tracus Arte“ – mai capsate. Vezi de exemplu pe cea de la Compania (Compania poeţilor tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman şi Petru Romoşan) ca să înţelegi cum trebuie să arate o antologie tipărită – adică măcar mai bine decât amarâtele de cărţi din care au fost luate textele respective… Nu am avut plăcerea să primim măcar un exemplar „de protocol“. L-am cumpărat. – A fost o nesimţire din partea mea să mă leg de aceste „căcături“, retrag cele de mai sus — n.m. VJ-Ş.
Eu mi-aş fi dorit ca în lunile trecute să fi recepţionat de la tine un lucru: „Un telefon“.
„— Victore, salut sunt Claudiu… uite vrem să facem chestia asta. Te rog (frumos) ceva: putem prelua textele xyz?
— Desigur, fireşte, bineînţeles.“
Practic, un gest de curtoazie. Nu s-a întâmplat. Atâta vreme cât nu îmi ceri acordul, nu am cum să ţi-l dau; ba din contră voi avea grijă şi să mă supăr pe tine, şi să îţi pun beţe-n roate, înţelegi sper că de ce.
În fine, contrele astea dintre CDPL şi CK puteau rămâne între noi (pe e-mail sau prin terţi).
Ai preferat să arunci o cărămida în baltă şi să scrii rândurile de mai jos:
Cum să-i explic lui Un Cristian că refuzul lui de a le permite poeţilor publicaţi de editura lui să facă parte cu câteva texte din Cele mai frumoase poeme din 2011 nu are nici o legătură cu literatura, cu promovarea din toate puterile a poeziei? Că le face un deserviciu şi strică un lucru pe care tu şi cu mine nu îl facem decât pentru ca poeţi buni de azi să afle unii de alţii şi pentru ca publicul să-i descopere pe aceia care sunt aproape anonimi? Că lezează, ameninţând în legătură cu drepturile juridice pe care le are asupra textelor scoase la CDPL, taman cele mai importante drepturi ale unui autor, cele morale? Din ce gaură au ieşit oamenii ăştia?
Eu o să îţi răspund la întrebare, că văd că ai o nedumerire. Am ieşit din pizda mamei. Asta voiai să zici, nu?
Am înţeles. Suntem nişte proşti (eu şi Cristi) şi aducem deservicii literaturii refuzând ca din titlurile CDPL să fie selectate texte pentru antologia respectivă.
Eu îl percep ca pe un gest de sfidare din partea ta. Să fie aşa sau mă înşel?
Ai ales să ne ignori, apelând direct la autori şi acum plângându-te că-i sabotăm. Şi-atunci, despre ce serviciu de imagine vorbim? E injustă reacţia ta de pe blogul tău în condiţiile în care nu ai vrut să urmezi paşii elementari şi legali în realizarea unei astfel de antologii. O să zici poate că uite ce fiţe fac ăştia de la CDPL când „ai putut prelua texte de la Humanitas“ fără nici un impediment şi fără ca măcar celor de la Humanitas să le pese de acest lucru. Dragul meu, noi nu suntem alţii, noi „estem“ CDPL şi măcar între noi, ăştia piticii, cerem reciprocitate.
Fireşte, relaţia lui un cristian cu tine (CK), se ştie, e una tensionată. Putem trece peste aceste lucruri când vine vorba despre promovarea literaturii, cum zici tu.
Dacă tot este să salvăm planeta poeziei, atunci hai să zicem aşa:
- proiectul antologiei este OK;
- ar trebui să fie închegat mai bine; îi lipseşte acordul fin (de la editare, dtp, tipar şi până la preţul de vânzare);
- ar trebui să ceri acordul pentru a prelua texte al căror copyright este deţinut legal de CDPL.
Iar eu am dreptul să zic da ori ba, fără să fiu acuzat. Te superi pe fată că a refuzat să danseze cu tine? În loc să te întrebi ce ai făcut tu de nu vrea domnişoara să te ia la braţ. Decât atât.
Hai să nu ne mai prefacem, Victor. Nu era treaba mea, ci a editurii să vă contacteze, cu atât mai mult cu cât proiectul nu a intrat încă în linie dreaptă. Eu doar am pus nişte întrebări unor poeţi, ca între poeţi, dacă ei doresc să facă parte din antologia plănuită. Ei au spus cu toţii că da. Până la momentul în care Tracus Arte le va scrie tuturor editorilor implicaţi mai e o cale şi-o vale şi, repet, asta nu e treaba mea, ca antologator. Voiam să ajung acasă şi să mă apuc de treabă concret (deocamdată Radu şi cu mine avem un plan al întregii poveşti) pentru a putea demara demersurile oficiale. Repet, faptul că am întrebat nişte poeţi de principiu dacă sunt de acord cu această apariţie nu are cum să vă jignească sau să vă facă să vă aprindeţi.
Singurul motiv pentru care refuzaţi este de natură personală şi ţine de ura imensă a partenerului tău faţă de mine. Ştii, eu am încercat în anii ăştia să nu amestec antipatiile personale cu treaba pe care o am de făcut. Dacă nu mă înţeleg cu un om, asta nu înseamnă că proiectele mele – şi justeţea ideilor care le conduc – trebuie să aibă de suferit. Dar ăsta sunt eu, ce să-i faci.
În altă ordine de idei, dacă adevăratul motiv al refuzului vostru era reprezentat de condiţiile nu tocmai grozave în care a fost tipărită cartea de anul trecut, puteaţi spune aşa, puteaţi condiţiona, eventual, apariţia poemelor din cărţile publicate de CDPL, de o mai bună editare a cărţii acesteia. Anul trecut porneam acest proiect, aşa că am învăţat şi Radu, şi eu, şi Tracus Arte, din experienţa aceea – şi sperăm ca anul acesta să ne iasă mai bine. Oricum, cartea nu e nici pe departe atât de prost făcută (ca obiect) pe cât sugerezi tu. În afară de copertă, cam subţire, şi de tuş (unde se mai poate lucra), cartea arată ok. Dar, repet, nu asta e problema. Ci râca personală, sentimentul ăla românesc că dacă cineva face ceva bun e o palmă dată altora care ar fi putut, la rândul lor să o facă, dar nu au făcut-o.
Au fost destule momente în aceşti ani în care eu am fost cel care a întins mâna – nici nu m-am uitat în altă parte când ne-am întâlnit, nici nu am refuzat vreo propunere decentă care a venit din partea voastră sau a altora cu care nu am relaţii personale bune, dar care am simţit că îşi fac bine treaba.
Nu în ultimul rând, susţin părerea exprimată şi înainte că, din păcate, prin încăpăţânarea şi răutatea voastră gratuite şi iraţionale, le faceţi un rău autorilor pe care i-aţi publicat (în condiţii bune, iar pentru asta aveţi respectul meu), în condiţiile în care ei doresc să facă parte dintr-o antologie din care cred că nu e nici o ruşine să faci parte, ba dimpotrivă. Există, dragă Victor, pe lângă drepturile contractuale ale oricărei înţelegeri între un editor şi un scriitor, ceva ce se cheamă drepturi morale – iar pe astea nu le poate acoperi nici o prevedere sau anexă contractuală. Iar prin acţiunile voastre injuste şi nerezonabile în opinia mea, voi încălcaţi drepturile morale ale autorilor voştri. Nici o editură mare din lumea asta (nu mai vorbim de iniţiative care trăiesc din entuziasmul şi credinţa celor implicaţi că fac un lucru bun şi necesar – cum cred că sunt şi CDPL, şi Herg Benet, şi Charmides, şi Max Blecher) nu face ce faceţi voi când se alcătuiesc antologii anuale în care apar cele mai bune lucruri dintr-o literatură publicate în anul precedent. Pentru că apariţia în asemenea panorame (dacă sunt bine făcute, iar aceasta în discuţie este bine făcută) face cinste atât autorilor, cât şi editurilor care îi publică.
Din păcate, voi nu vreţi decât să stricaţi ceva început bine şi semnat, în mod inevitabil, de un om care nu vă face nimic, şi totuşi vă purtaţi mizerabil cu el ori de câte ori aveţi ocazia. Ei bine, nu mă voi coborî la atacurile suburbane ale partenerului tău – repet, faceţi o treabă bună, dacă nu chiar exemplară, ca editori. Din punct de vedere uman însă, perpetuaţi toate bolile urâte şi destructive care îi mănâncă pe oamenii de aici, de la porţile Orientului.
Adevărul o fi pe undeva la mijloc. Tu ţi-ai zis oful. Eu îl spun pe al meu. Cristi pe al lui. Democraţie.
Nu mă prefac (te rog să nu mai zici asta). Chiar aş fi fost încântat să mă suni şi să zici ce aveai de spus şi am fi dus astfel „lupte“ private. Dacă ducem „tratative în public“ atunci eu văd trebile aşa: „tu acum «ataci» CDPL indirect implicând argumentul autorilor cărora le refuzăm noi un drept moral.“ Fie şi aşa (poate că ai dreptate), dar decizia unui SRL privat trebuie respectată şi tratată ca atare. Condamnată sau judecată de alţii, iar nu de părţile implicate pentru a evita subiectivitatea.
Acum este prea târziu. Am spus ce consideram că trebuia zis şi evident vor exista părţi de galerie care ne vor huidui.
Ca exerciţiu de imaginaţie te rog încearcă să realizezi cum văd eu lucrurile: „Dacă o casă muzicală ar dori să facă un best of cu nu ştiu ce piese scoase de pe diverse albume apărute la x alte case de discuri atunci cine ar fi fost contactaţi primii? Artiştii sau Casele de discuri cu care au semnat şi cărora le-au dat dreptul să se ocupe de soarta lor? Casele respective de discuri au dreptul să îşi dea acordul sau să refuze acest lucru fără a fi neapărat acuzate de reavoinţă şamd?“ Ştiu că nu e prea fericit exemplul. Industria muzicală e chiar industrie, pe când în ograda asta a noastră avem nevoie de orice ajutor şi chiar ar trebui să fim fericiţi că încă se mai întâmplă/mişcă câte ceva.
Poate văd eu strâmb lumea. În fine suntem edituri „prietene“ sau concurente pe piaţa asta? Concurenţa ajuta piaţa, iar nu prietenia. Avem voie să ne contrăm sau nu? E spre binele sau răul cuiva? E complicat nu-i aşa…
Comentariu şters pentru limbaj neadecvat atât la adresa lui un cristian cât şi a lui CK. Domnule Petre Cercel când veţi folosi numele din buletin, o adresă de e-mail validă şi o limbă mai puţin zăbăloasă atunci vă rog să reveniţi. Până atunci IP-ul vă este blocat – nota mea VJ-Ş.
Draga Victor,
ca tot se vorbeste atat despre autorii & poetii CDPL, voi scrie foarte scurt opinia mea referitoare la toata aceasta poveste – partial i-am scris si lui Cristi pe Facebook, si ti-am spus si tie astazi la telefon – in calitate de autor care a semnat contract cu o editura, dar, mai ales, de manager cultural de niste ani buni (si, mai ales, pe zona literara de aici si afara):
Tin sa subliniez ca am scris acest comentariu nu pentru ca m-ar interesa sa imi apara textele mele undeva – daca as fi avut un asemenea interes pana acum, nu as fi publicat volumul meu de debut in poezie atat de tarziu, lasandu-l sa astepte in favoarea altor proiecte editoriale –, ci am considerat ca este o chestiune de principiu sa imi exprim opinia referitor la o sfada care tinde sa degenereze in ceva si mai urat, motivele fiind neclare, umorale si, deci, neprofi si cu prea multe si urate atacuri la persoana.
Intr-o tara in care acum mai mult ca oricand, e nevoie tocmai de oameni profesionisti si buni fiecare pe domeniile lor, e culmea ca nici macar pe promovarea si difuzarea poeziei oamenii nu se mai pot intelege. Cat despre concurenta… si aici, si afara exista pacte intre edituri si concerne mari, nu vad de ce editurile mici de aici din Romania nu ar putea gandi la fel. Sunt atatea lacune de acoperit, atatia autori buni care ar trebui publicati, incat nu vad de unde acea impresie ca cineva sigur ar vrea sa fure… calul cuiva.
Cu tot dragul si speranta de calm & ratiune,
Corina
„Din punct de vedere uman însă, perpetuaţi toate bolile urâte şi destructive care îi mănâncă pe oamenii de aici, de la porţile Orientului.“ – Sigur, pot accepta ideea unei dispute personale, dar nu vad de ce se confunda persoana cu institutia/proiectul. Ca de obicei, toata lumea e vinovata si un singur om are toate intentiile responsabile si minunate, sabotate de dusmanul de clasa (raca, para si sfada). N-am inteles nimic concret, n-am regasit o remuscare, un regret, un aer de decenta, daca nu sfiala. Propun sa inchidem subiectul si sa nu mai vorbim despre moralitate si drepturi morale cu cineva care ne acuza/diagnosticheaza de/cu bolile lui imaginare. N-am sa fac alte comentarii (suburbane), e clar ca orice drum asfaltat e bifat drept autostrada si orice gest (chiar si-o injuratura necesara) trebuie cosmetizat(a). Confuzii, amestecuri, nuante, totul la gramada si la pachet, pentru propasirea neamului. Va rog sa ma scuzati, e peste puterile mele sa recunosc binele universal si pacea mondiala.
Serios? Asta e raspuns oficial din partea unei edituri? Jesus, e bine de stiut, sa evit pe viitor. N-as vrea sa calc in ceva, ca la cum miroase aici…
Eugen S. Vezi că ai călcat deja. Data viitoare când mai revii zi şi tu mai multe, mai cu suflet, mai cu ură. Nu aşa slab.