Un blogstory pentru mine nu era o carte – era un bau-bau

Interviu cu Nora Iuga

u.c.: A fost bună experienţa cu blogul?

N.I.: Ce-am aflat, ce-am aflat! Sunt cel mai bătrân scriitor dedat la desfrâuri electronice din România şi al doilea deţinător al unui blogstory după Saramago. Nu cumva fabulez?

u.c.: V-aţi gândit c-o să scrieţi o carte atât de tehnică?

N.I.: Cum a fost în stare un „oniric“ din naştere să scrie o carte tehnică… pasămite există o tehnică a visului! Evrika, iată ce-am descoperit!

u.c.: Ce aşteptări aveţi de la cărticica asta de sub 2 lei (ca preţ)?

N.I.: Nu pot să aştept decât să explodeze, să facă poc şi să spargă piaţa!!!

u.c.: O să fie cea mai ieftină carte semnată de Nora Iuga şi prezentă în librării (ştiu câţiva experţi care vor crede că ne-am şi îmbogăţit pe seama AFCN-ului).

N.I.: Mai ştiu eu o instituţie, veche de când lumea, unde preţul „pensionarelor” scade proporţional cu vârsta…, dar eu mă consolez cu proverbul „Găina bătrână face supa bună”. Cine-mi recomandă un restaurant unde o supă de găină costă 1,38 lei fără TVA? Trebuie să-mi bag minţile-n cap şi să vă anunţ o Nora serioasă. Aşadar, îmi iau angajamentul că de data asta o să fac pe dracu-n patru să nu vă mai decepţionez: Citiţi-mă şi daţi-mă mai departe! Dacă nici la preţul ăsta, atunci când?

u.c.: Ce-nseamnă Zânover–Binovin–Căslachin?

N.I.: Auzi, după 70 de ani, să-ţi aminteşti numele basmului unde ai citit Zânover–Binovin–Căslachin… Parcă-s vorbe culese în somn. M-am dumirit abia când le-am ciopârţit după mulţi ani: Zâno Verbino vin că-s la chin.

u.c.: Care e treaba cu Blogstory?

N.I.: Am ajuns s-o văd şi pe asta. Un blogstory pentru mine nu era o carte – era un bau-bau, poate şi pentru că pe laptopul meu îl cheamă Saddam, fiindcă mă sperie şi acum. Citesc volumul la corectura finală şi văd că n-am uitat să sar şotronul. Pot să tai zeroul de la 80. Nu glumesc. Am devenit blogger prin graţia lui Dumnezeu şi voia lui un cristian. Şi mi se pare c-aş fi într-o poveste.