Despărţiri se potriveşte cu mentalitatea fetelor născute, crescute în provincie

Georgiana Sârbu © foto Marius Lucian Andrei

Interviu cu Georgiana Sârbu

u.c.: După Istoriile periferiei. Mahalaua în romanul românesc de la GM Zamfirescu la Radu Aldulescu, iată-te cu un roman. Când te-ai apucat de el (e un pariu recent sau au mers în paralel?) şi cât a contat experienţa cărţii anterioare, nominalizată la premiile pentru debut ale României literare şi la premiile Observatorului cultural?

G.S.: Nu-mi venea să cred că o teză de doctorat, pentru că asta e la origine Istoriile periferiei, poate să intereseze atât de mult. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că va fi publicată, cu atât mai mult nu mă aşteptam să am cronici pozitive în importante reviste culturale (România literară, 22, Dilemateca, Noua literatură etc.) şi le mulţumesc celor care au scris despre ea. Eu am scris Mahalaua în romanul românesc în primul rând cu gândul că nu vreau să mă fac de râs în faţa domnului profesor. Nu cred că au foarte mulţi norocul ăsta, să facă o teză de doctorat cu Nicolae Manolescu. Să fim serioşi, cred că şi tu citeai în liceu Arca lui Noe cu aceeaşi veneraţie cu care o făceam eu.

Adevărul e că atenţia arătată primei cărţi m-a făcut să amân apariţia romanului. Mi-am dat seama că nu vreau să fiu penibilă, aveam nevoie de confirmări şi de-abia după ce mai mulţi oameni din zona asta a literaturii l-au citit am acceptat să-l public.

De romanul ăsta m-am apucat când am terminat masterul. De fapt, ca să fiu sinceră, cartea pe care CDPL o publică s-a născut din eşecuri şi suferinţe. Cineva foarte drag mie a murit în 2004… O să mai povestesc eu despre astea. Azi nu am chef să fiu tristă.

u.c.: Pentru că vii din sistem şi cunoşti toate clişeele legate de receptarea literaturii în şcoală şi, implicit, de dezinteresul aparent al elevilor faţă de literatură: cum stăm? Care e realitatea din teren şi cum atragi concret noile generaţii spre literatură?

G.S.: Realitatea e că elevii citesc. Cel puţin ai mei, elevii geniali din Colegiul „Tudor Vianu“. Am văzut asta de anul trecut, de când m-am întors la şcoală, şi chiar am început să ţin un cerc de lectură, Joc de cărţi se numeşte, şi invităm câte un scriitor sau critic să le citească, să discute cu ei. Uite, invitaţii mei, Radu Aldulescu, Stoian G. Bogdan, Bianca Cernat, Dan Sociu, Cristina Ispas, Angela Marinescu, Nora Iuga, Mihnea Blidariu, toţi aceştia îţi pot spune că sunt copii excepţionali, echilibraţi. Îi admir pentru că ştiu să-şi gestioneze timpul. Ei se pregătesc pentru olimpiade naţionale şi internaţionale de mate, fizică, info, dar îşi fac timp să citească, de la clasici până la contemporani cu aceeaşi aviditate. Chiar săptămâna trecută am prins pe cineva de la clasa a XI-a citind sub banca Poker al lui Bogdan Coşa. M-am bucurat atât de tare, încât l-am sunat pe autor să-i împărtăşesc minunata veste.

u.c.: De la Vreau să mă mărit! s-a ajuns la Despărţiri. De ce ai renunţat la vechiul titlu?

G.S.: Asta a fost cea mai grea decizie. Să renunţ la titlul iniţial. Vreau să mă mărit! era favoritul meu, dar, pe de altă parte, nu voiam ca romanul meu să fie încadrat în categoria chick lit. Dacă primul tiraj se va vinde repede, sunt tentată să revin la titlul acesta. Mi se pare că se potriveşte cu mentalitatea fetelor născute, crescute în provincie, aşa cum e şi cazul eroinei din carte. În plus, arată-mi tu femeia care să nu vrea un confort afectiv, o stabilitate afectivă şi materială pe care le presupune mariajul?!

u.c.: Ce-ţi propui, concret, cu romanul? E foarte interesant şi faptul că ţi-ai fixat un număr cumva precis (pentru început o mie) de cititori. E o strategie sau pur şi simplu o încercare de a te încuraja?

G.S.: Ce-mi propun cu romanul? Ca cititorii să înţeleagă lumea aia pe care am vrut-o cât mai autentică şi sper că am reuşit să o redau. Şi evident că aş fi ipocrită dacă aş spune că nu mă interesează receptarea critică. Mi-aş dori tot atâtea cronici pozitive câte am avut cu Istoriile periferiei. Cât despre numărul de cititori… tu ar trebui să te gândeşti la asta, de fapt, cred că deja ai făcut-o, nu?

Autor: Un Cristian

Personaj literar auxiliar (n. 1977, Buzău), editor Casa de pariuri literare, redactor la Observator cultural şi coordonatorul festivalului de film documentar cu specific literar Emineschool (emineschool.ro).

1 gând despre “Despărţiri se potriveşte cu mentalitatea fetelor născute, crescute în provincie”

Lasă un răspuns